Thursday

Ce face Ministerul Muncii?

Cred ca un raspuns la intrebarea asta ar putea da o speranta sutelor de mii de romani care s-au trezit aruncati in somaj de premierul Boc si masurile lui de austeritate. Insa Ministerul Muncii, care e institutia abilitata sa caute posibile variante pt ca oamenii sa aiba de lucru nu face prea mare lucru. A trimis in Parlament un proiect de lege de clasificare a ocupatiilor din Romania, unde trece in nomenclator ocupatiile de prezicator si de valet. 

Wednesday

lupta antidrog = apa de ploaie

De cand protipendada politico-mediatica s-a inghesuit sa se lupte cu etnobotanicele, tot astept sa se intample ceva concret. Ei bine, m-am lamurit. Nu se intampla nimic. Mai apare cate o stire pe ici, pe colo, mai sare cate un “vector de opinie” cu cate o declaratie, se mai imaprte cate o petitie pe facebook.
Pe scurt, apa de ploaie.

Monday

Pauza s-a terminat, ridzipirea continua

Revin dupa o scurta pauza si ma bucur ca in dictionarul limbii romane, la capitolul “mari realizari ale politicii pedele” a mai aparut un cuvant: RIDZIPIREA. Aceasta este forma contemporana a batranului verb “a risipi”, la fel cum pluralul de la “succes” a devenit “succesuri”, sub bagheta magica a Elenei Basescu. Ridzipirea este actiunea de a face praf banii publici (minim jumatate de milion de euro intr-o singura luna), actiune care nu are nici un fel de consecinte. Pur si simplu, aruncam banii sau ni-i indesam in buzunare prin intermediul unor firmulite de apartament, sau facem campanie pentru fiica presedintelui si, pentru ca suntem MINISTRU al lui Traian Basescu nu ni se intampla nimic.

Friday

Prostitutio in integrum

Daca s-a ajuns in Romania, pana si in bascalie, la titulatura “analist porno”, inseamna ca minunata si pare-se interminabila criza economica ne va infunda intr-o mizerie mediatica ce nu s-a vazut pana acum. Timp de 20 de ani de timida democratie, nici o nevasta de deputat nu s-a trezit vorbind ca vrea bordel. Vroiau femeile blanuri, posete, masini de lux, vacante in cine stie ce insule, antrenori de fitness creoli sau cine stie ce chestie opulenta si imorala, dar mai cu perdea. Ei bine, bunul simt e anulat deja: Dna Bahmu doreste bordel! Nici mai mult, nici mai putin. Domna deputat se vrea prima matroana din tara!

Un presedinte pentru nelinistea noastrã si unde duce ea, nelinistea

2009 a fost anul în care provizoratul s-a definitivat în politica româneascã. Dupã douã mandate lungi, Nãstase ºi Tãriceanu, pare a urma o epocã a incertitudinii ºi umorilor corozive. E aceastã judecatã izvorâtã numai din anxietatea viitorului? Sã ne gândim cã anii electorali vor fi tot mai deºi în România: dupã 2009 urmeazã 2012 pentru locale ºi parlamentare, apoi 2014 pentru europarlamentare ºi prezidenþiale. Anii de liniºte sunt puþini, scandalul din campanii pare garantat. Avem însã nevoie, cu adevãrat, de liniºte?

Gradina Botanica, perla verde din sector


Cine nu a trecut vara pe aleile Gradinii Botanice sa se bucure de racoarea copacilor si de linistea verdelui, nu e bucurestean.

Cine nu s-a dus iarna sa se bata cu bulgari, nu a crescut in Capitala.

Monday

Noua media: oamenii din subsolurile Internetului

Fac savoarea presei on-line. Scriu cot la cot cu jurnaliştii sau fac risipă de cuvinte, înjură sau construiesc discursuri (oricare dintre variante îi coafează în mod implicit pe comentatorii articolelor de pe netul romanesc). Unii scriu la comandă politică, alţii la comanda propriei nevoi de a primi confirmări şi de a se implica,

Thursday

Bilele, Boc si Opozitia

Luaţi de valul aritmeticii parlamentare, am omis să luăm în calcul faptul că, din cauza problemelor interne din partidele care au pierdut alegerile – mai ales la PSD – Guvernul Boc ar fi putut primi

Wednesday

Lectia lui Cristian Topescu

Acum două zile, duminică, pe la prânz. Pe Realitatea TV, Bogdan Niculescu Duvăz tocmai şi-a formulat acuzele uzuale la adresa adversarului, de la sediul PSD. Problema e lansată de Cristina Şincai într-una din eternele "Fabrici", cu Lia Olguţa Vasilescu,

Bradul, gazele si tipii de la cablu

Am adunat în ultimele zile o colecţie, mică dar elocventă, despre cum nu ştim să ne vindem. Nu ţara, ci marfa. Şi, de fapt, nu noi, ci unii dintre cei cărora fie le-am putea fi, într-o zi, clienţi, fie le suntem deja. Fără a generaliza, am spune că am fost ghinionişti.