“O imagine valoreaza o mie de cuvinte.”
Aceasta ar trebui sa fie deviza ofensivei lui Crin Antonescu. Este simplu. Cuvintele se pierd usor in tumultul mediatic ce va urma dupa plecarea PSD din guvern. Imaginile, folosite abil, se impregneaza in mintea electoratului si apar ca niste cosmaruri in cabina de vot.
Mai mult, imaginiile pot inspira frica in suporterii contracandidatiilor facandu-i sa isi schimbe opiniile sau sa stea acasa, si, daca imaginiile devin subiecte de discutie mediatica, pot paraliza oponentii si echipele lor de consultanti.
De aceea, strategia mea de atac pe care Crin Antonescu trebuie sa o foloseasca impotriva lui Basescu si lui Geoana se bazeaza pe ofensiva prin reclame TV.
Scopul reclamelor TV este in acest caz este sa inspire frica in electorat — politicienii romani subestimeaza efectul fricii produse de imaginii socante asupra electoratului roman. Se spune ca romanii sunt atat de cinici, sictiriti si pasivi incat nimic nu ii mai sperie. Da, nu ii mai sperie ca Elena Udrea ii fura sau ca Mircea Basescu le vinde armata sau ca numai exista politie sa ii protejeze pentru ca nu mai au bani si sunt in greva. Dar cadavrele ii inspaimanta. Eu propun o campanie media de zece ori mai infricasoatoare decat stiriile de la ora cinci. De ce? Pentru ca frica —desi romanii sunt prea mandrii ca sa admita — este sentimentul momentului in Romania. Frica de a merge la un schimb valutar sau la banca. Frica de a te se sui in tren. Frica pierderii locului de munca
Mai clar, vreau o reclama care sa arate cadavrul cuiva impuscat intr-un jaf la o banca sau la o casa de schimb valutar, care sa arate o incaierare de gasti, care sa arate trenuriile deraiate recent, care sa arate coziile de la birourile de ocupare a fortei de munca sau de la cantinele de saraci. Aceasta reclama ar fi narata de o vocea sobra si calma a lui Crin Antonescu zicand: “In Romania condusa de Geoana si Basescu iti este frica sa te duci la o banca, la un bancomat sau la o casa de schimb valutar pentru ca in ultimele noua luni, in Romania jafuriile armate au crescut de X ori. In Romania condusa de Geoana si Basescu, fortele de ordine nu te apara; ele sunt zaruri in jocul de barbut al fosului guvern. In Romania condusa de Geoana si Basescu, iti e frica sa te sui in tren pentru ca nu sti daca destinia ta nu va fi la spital pentru ca au fost atatea deraieri in ultimele luni. In Romania condusa de Geoana si Basescu 600.000 de oameni sunt acum someri. Oare acestia vor trai din furt, sau se vor sinucide?” Cu cat mai grafice imaginiile, cu atat mai puternice. Cu cat mai specifica naratiunea cu atat reclamele vor fi mai credibile.
Unii dintre voi vor califica aceste atacuri ca fiind oarbe si vor fi percepute doar ca ura politica a PNL. Intrebati-va, cand ati auzit ultima data de un jar armat in orasul vostru? Cand ati auzit de un tren deraiat ultima data? Cand ati aflat ca o cunostinta de a voastra si-a pierdut locul de munca sau ca nu si-a primit salariul la timp? Raspunsul probabil ca este “in ultima saptamana.” Si atunci, aceste reclame, cum sa nu atinga coarda sensibila a electoratului? Si exista si precedente istorice pentru reclame soc. In 1964, Lyndon Johnson a lansat the “Daisy Ad” in care o fetita invata sa numere petalele unei papadi si apoi vocea unui barbat numara invers pana la explodarea unei bombe atomice. Aceasta a fost reactia la comentariului contracandidatului republican care mentionase ca ar fi dispus sa foloseasca arme nucleare in Vietnam. Dar mai tare, in 1988, Bush tatal a folosit o reclama despre Willie Horton, un violator care fusese eliberat din cauza unei legi sustinute de contracandidatul sau. Rezultatele s-au vazut.
Aceste reclame, insa, mai au si alte efecte secundare benefice. Datorita singularitatii acestora din istoria politica postdecembrista, astfel de reclame TV ar acapara atentie mediatica. S-ar discuta de PNL si Crin Antonescu ar fi chemat sa dea explicatii. Perfect, i se da o sansa sa aduca atentia mediatica asupra unor teme nefavorabile niciunui dintre contracandidatii lor si sa expuna metodele lui de a le rezolva: mesajul de ordine si normalitate in politica in societate s-ar adresa fricii de criminalitate, mesajul economic ar adresa neincrederea consumatoriilor.
Pentru a maximiza aceste efecte, eu as invada televizoarele cu aceste reclame in primele zile ale campaniei legale. Astfel, PNL isi insuseste aceste teme, blocand alte partide de a lasnsa mesaje similare. Mai mult, aceste reclame ar acapara atentia imediata a mass-media si a comentatoriilor si deci nu ar mai fi trebuit difuzate ca reclame propriu-zise, economisand bani campaniei in timp ce acestea si-ar pastra efectul. Dar despre strategia completa asupra reclamelor TV si a televiziuniilor, in postul urmator.