In Romania, afisajul electoral este prost — neconvingatoar, ineficient din punct de vedere al costuriilor si care isi rateaza tinta politica. Sa exemplific. Cand am venit in Romania asta vara la scurt timp dupa Europarlamentare am vazut pe stalpii de pe centura Bucuresti afise PNL.
Cui se adresau? Soferiilor de camion care voteaza PSD? Pasagerii trenului de marfa? Acesta nu este un caz unic. Va pot da exemple de strazi din Constanta, rar circulate in afara sezonului, unde imi zambea Crin Antonescu din 5 in 5 metri — afise uitate dupa Europarlamentare. Problema acestor afise nu este numai ce a resurselor irosite si a lipsei de eficienta retorica; ele sunt si contraproductive. Prin delasarea cu care sunt lipite, prin lipsa de creativitate vizuala cu care sunt concepute si prin lipirea la ingramadeala — eventual cu un colt deasupra PDL si cu altul deasupra PSDului — aceste afise croiesc imaginea unui partid de turma, lipsit de ingeniozitate si preocupat mai mult de castigarea bataliei pentru afisaj decat de rezolvarea problemelor cetateanului.
Alternativ, eu propun folosirea ferestrelor, curtiilor si a geamuriilor de la masini pentru afisaj. In primul rand, afisele ar fi total diferite. In loc de afise de dimensiune dreptunghiulare verticale, ar trebui puse bannere orizontale pe modelul pe care lumea il flutura in ‘Competenta si Speranta.’ Astfel de afise ar fi foarte usor de distribuit – fiecare membru de partid si-ar ridica afisele de la sediul partidului –, nu ar necesita aprobari, ar evita bataile de strada cu echipe de lipitori de afise rivale, dar cel mai important ar fi mult mai credibile decat afisele normale. Spun mai credibile pentru ca un stalp nu transfera nici un fel de incredere subiectului in cauza — un afis pe stalp simbolizeaza milogia de voturi. Insa, un banner la ferestreatra unui prieten, a unei rude, a unui vecin si chiar a unui om complet strain inseamna ‘endorsement-ul’ acelui om; inseamna ca acel om si-a pus singur afisul de sustinere si ca, deci, acel om gireaza pentru candidatura lui Crin Antonescu. Mai mult, afisele de pe fereastra, de pe autoturisme arata vointa populara, dovedind astfel ca sansele lui Crin Antonescu sunt reale mai tare decat orice sondaj cu numerele gadilate de partid. Mentionez ca in SUA, acesta este singurul tip de afisaj politic, iar campania lui Obama a reusit sa impanzeasca Seattle cu bannere, yard-signs si insigne. Insa in Romania, o astfel de campanie de afisare nu trebuie sa inlocuiasca in totalitate campania ‘clasica’ de campanie; afisele sunt necesare in zonele frecventate de electoratul tinta al PNL, eventual pe niste panouri de tip ‘billboard’ de pe bulevardele principale din marile orase.
Insa, toate aceste materiale trebuie sa urmeze standardele comunicarii vizuale — sa trimita un mesaj clar electoratului, atat prin text cat si prin fotografie si elemente de design, sa aiba un aspect profesionist si sa urmeze ABCul designului grafic. Altfel, acestea materiale vor fi doar bani aruncati pe geam de campanie.
Si asa am incheiat seria de 7 posturi ‘Crin Spre Cotroceni.’ Aici mi-am oferit, sincer si direct, acea ‘Alta Perspectiva’ cu care se lauda titlul acestui blog. Aceasta serie este o parte din contributia mea ca sustinator al lui Crin Antonescu. Mi s-a parut foarte necesara o astfel de interventie pentru ca cel putin pana la doborarea guvernului Boc campania lui Crin Antonescu era in deriva. Crin Antonescu nu este inca favoritul cursei prezidentiale, si de aceea, nu mai exsita loc de greseala sau proasta organizare in campanie. Succes!