Semestrul acesta urmez un curs numit International Affairs of Russia and Eastern Europe. In prima parte a semestrului am studiat istoria URSS si a Europei de Est din secolul 20, iar acum studiem perdioadele de tranzitie din tariile din Rusia si Europa de Est.
Pentru acest curs acum citesc o carte pe care o recomand oricui vrea sa inteleaga ceva despre tranzitia economica de la ultraetatism la capitalism: Kapitalizm: Russia’s Struggle To Free Its Economy de Rose Brady. In Kapitalizm, Brady nareaza vivid povestiile tuturor celor implicati in economia aniilor ‘90 — de la reformatorii lui Yeltsin instruiti de Jeffrey Sachs la nomenklaturisii din intreprinderi, de la mogulii care au format adevarate imperii economice la copiii care spalau parbrize in intersectiile din Moscova. Prin povestiile lor Brady descrie doua lucruri cheie in intelegerea aniilor ‘90 in Russia: vastele oportunitati economice oferite de distorsiuniile din economia planificata si compromisuriile necesare pentru implementarea reformelor.
Povestea kapitalizmului incepe cu perestroika lui Gorbaciov care legalizeaza ‘cooperativele private’ (eufemismul acceptabil ideologic pentru ‘mici companii private’). Nu a fost mult si baietii destepti au inceput sa profite de noul cadru legal. Afaceriile cele mai profitabile erau cu petrol si calculatoare. De exemplu, unii cumparau petrol la preturiile subventionate din interiorul URSS cu aproximativ 11-12$ barilul si il vindeau pe piata mondiala cu 120$. Apoi, cu valuta obtinuta, ei cumparau computere de pe piata Asiatica si le vindeau intreprinderiilor rusesti pentru a obtine ruble. (In anii ‘80 in Russia era o cerere enorma de computere din trei motive: intreprinderiile aveau nevoie sa recupereze decalajele tehnologice, accesul la computerele sovietice era restrictionat din motive politice si oamenii aveau bani pe care nu aveau pe ce sa ii cheltuiasca). Alti baieti destepti si-au legalizat prin intermediul noiilor cooperative bisnita cu produse straine care inflorise in epoca Breznev.
Dar o parte din noiile cooperative au facut mai mult decat sa exploateze distorsiunele economice. Unii tineri absolventi de la prestigioasele institute tehnologice sovietice s-au folosit de cooperative pentru a profita de inventiile din bio-inginerie sau industria petroliera.. Un astfel de exemplu este viitorul mogul Kahka Bendukidze. Cu capitalul astfel acumulat baietii destepti si tinerii sclipitori nu aveau cum sa nu profite de privatizariile ce au urmat prabusirii URSS.
Ei, precum si fostii nomenklaturisti care au sesizat noiile oportunitati, au cumparat tot ce se putea cand statul dorea sa scape de industriile neprofitabile. Colosi industriali se vindeau la preturi de nimic. De exemplu, Bendukidze a cumpara 20% bijuteria industriei sovietice din muntii urali, Uralmash, cu numai $700.000. Altii moguli au organizat institutii financiare. La inceputul ‘90, Rusia avea nevoie urgenta de servicii financiare de calitate. Si unde este cerere, apare si oferta. In Rusia oferta a venit de la UnExim Bank a lui Vladimir Potanin. Potanin a convins guvernul rus sa lase UnExim Bank sa organizeze licitatiile pentr privatizarea industriilor strategice unde fix propria banca participa. Astfel Potanin si-a vandut la preturi de nimic parti ale industriei sovietice.
Astfel de afaceri pot fi calificate ca cel putin ne-etice, daca nu chiar furt sau devalizare. Dar inainte de a judeca, trebuie sa intelegem cateva lucruri. In primul rand, aceste societati erau in pierdere si erau conduse de Directori Rosii — incompetenti sus-pusi pe criterii politice care erau greu de eliminat. In al doilea rand, in Rusia aniilor ‘90, o noua ascendenta la putere a comunistiilor inspaimanta politicienii si patroni deopotriva. Cu alte cuvinte, daca vroiai sa faci o afacere sau sa instaurezi economia de piata si proprietatea privata trebuia sa o faci rapid. Astfel se pot justifica mijloacele ilegitime folosite in cumpararea industriilor cat si preturiile de nimic pe care acestea s-au vandut. Practic prin pretul de nimic, statul rus a platit implicit pentru nerentabilitatea intreprinderiilor, pentru Directorii Rosii, si pentru incertitudinea politica. Defapt acesta este unul din compromisuriile necesare tranzitiei la o economie de piata.
Mai semnificative sunt compromisuriile politice facute la inceputul aniilor ‘90. Pe scurt, in anii ‘90 s-a intamplat un troc foarte simplu: avere contra putere. Pentru ca nomenklaturistii sa nu blocheze implementarea economiei de piata, ei trebuiau sa castige cumva din acest proces. Astfel, lor li s-a oferit acces la capital, actiuni la preturi de nimic si informatii vitale in schimbul cooperari cu reformistii. Personal, acest troc mi se pare imoral, dar natural si legitim. In era sovietica nomenklaturistii se bucurau de comfort si influenta. Natural, ei doreau sa isi pastreze statutul in noua ordine. Iar in capitalism, un astfel de statut nu se obtinea prin pile si putere politica ci prin bani. Si pana la urma trebuie pusa urmatoarea intrebare: beneficiile economiei de piata depasesc costuriile acestei mituiri simbolice a fostiilor comunisti? Dupa parerea mea, bineinteles. Economia de piata este premiza bunastarii pentru multe generatii; aceasa spaga, in contrast, a fost data unei singure generatii.
Si am incalecat pe o sa si o revin in zilele urmatoare cu partea a doua in care voi explica relevanta Kapitalizm, si a povestiilor moguliilor rusi pentru Romania.
P.S. Va recomand din toata inima Kapitalizm: Russia’s Struggle to Free Its Economy. Pentru cei interesati, am pus mai sus link catre Amazon daca vrei sa o cumparati. Nu stiu daca a fost tradusa in romana, asa ca linkul se refera la versiunea in engleza.