Erau pe vremuri, dragii mei, niste filme in mare voga (profetul, aurul si ardelenii de ex.) care prezentau ele in neaosul grai oltenesc niste personaje amuzante si aventurile lor peste mari si tari. Dupa ani si ani, asistam la aventurile romanesti nu departe, ci in tara vecina si prietena, Ungaria, pe care le putem socoti atat penibile, cat si amuzante.
A vrut, dragii mosului, si Romania, stat european, sa isi sarbatoreasca ziua (1 decembrie) la Tetrul National din Budapesta (capitala europeana); felicitarile, masa si dansul fiind de fapt un concert de muzica clasica (Enescu, nu chestii complicate). Insa poporul vecin si prieten (european si el si, credeam noi, zdravan la cap) s-a suparat tare, ca fix in aceeasi zi, acum ceva ani, au pierdut ei Ardealul (adica cel de-al treila principat romanesc, ca asa ne invata istoria: Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania). Ce nasol, ce suparare, si iata ca, in anul de gratie 2010, la multi multi ani dupa ce Ardealul s-a intors la tara mama, romanii au ramas cu buza umflata: fara teatru si fara sarbatoare. Pt ca vecinilor maghiari inca nu le-a trecut supararea ca nu li se mai intinde oghelul pana la Muntii Carpati.
Nu vreau sa comentez in profunzime despre amplitudinea si corectitudinea relatiilor bilaterale ale Romaniei, vreau doar sa punctez faptul ca Guvernul de la Bucuresti “contine” maghiari in functii de ministri. Adicatelea, noi nu ne-am suparat ca Imperiul Austro-Ungar a avut la tescherea Transilvania o perioada sanatoasa. Dimpotriva, le-am dat maghiarilor cam tot ce si-au dorit, de la placute bilingve si invatamant in limba materna pana la portofolii in Executiv. Reciprocitatea, insa, e catalogata de politicienii romano-maghiari drept “sensibilitate”. Cu alte cuvinte, voi romanii, la noi, la Budapesta, obtineti canci chestii. Ighen?
Cred ca cel mai bine ne spune despre cam cum suntem noi, romanii, exceptionalul Amza Pellea, marele Nea Marin, in story-ul despre Suca si Sache. Dupa 20 de ani de democratie, inversam boii la caruta sa o facem antiderapanta. Urmariti-l aici, ca sa va descretiti fruntile de atata politica externa si relatii bilaterale fructuoase: