Varianta online a scrutinului prezidenţial adună pe site-urile candidaţilor elemente noi de comunicare cu electoratul, într-o încercare aparentă de prezentare a acestora drept unificatori ai opiniei publice. În spatele site-urilor curate şi bine aranjate, cu sute sau mii de susţinători pe Facebook sau Twitter, însemnele noii generaţii de internauţi, se duce, însă, un război pentru inimi şi minţi. Viralele, site-urile de anticampanie şi mobilizarea nemaivăzută a activiştilor politici internauţi fac ideea de campanie curată un simplu vis, subliniind importanţa pe care partidele politice o oferă, mai nou, mediului digital.
Duios, Crin naviga
Campania domnului Antonescu în online nu pare nici pe departe să posede elementele revoluţiei la care acesta face referire în comunicările din viaţa reală. Prezenţa sa online acoperă toate standardele în materie, dar în niciunul nu străluceşte cu adevărat. Este, într-adevăr, primul care a deţinut un cont oficial de LinkedIn, un site de socializare şi comunicare pentru oameni de variate profesii, deşi de la planul pe care l-a avut echipa sa de imagine şi până la cele 91 de conexiuni făcute, nu pare să câştige vreun concurs de posturi publice. Mesajul sau de uniune în spatele „bunului-simt" nu prinde viteză într-un mediu digital individualist şi polarizat în această perioadă electorală. Site-ul şi o parte a activismului se datorează Inpolitics, subsidiară a Kondiment.
Contul de Twitter a fost pornit pe 27 august şi conţine 32 de mesaje şi 513 abonaţi, dezamăgitor de puţine pentru un candidat care, în mod normal, ar fi avut cel mai mare acces la mediul urban şi educat. Contul de Youtube este adus la zi cu cele mai noi clipuri din campanie, însă virale pe tema candidatului nu par să existe. O imagine cu mult mai tinerească întâlnesc vizitatorii paginii sale de Facebook, din care 1.915 îi sunt suporteri. În altă ordine de idei, blogul său conţine un număr de postari care par a fi intens aplaudate de către comentatori.
Presedintia pentru un .ro
PNL-ul deţine aproximativ 100 de bloguri şi un număr de susţinători în afară blogosferei politice; multe bloguri arborează insigna cu imaginea candidatului, într-o campanie de un succes notabil. Ideea a fost rapid copiată şi de o mică parte a blogosferei portocalii. Un alt efort mult mai mediatizat a fost acela al site-ului spunesitu.ro, care a fost pornit prin ONG-ul fostului Preşedinte Emil Constantinescu şi care încercă, în esenţă, să strângă informaţii pentru o bază de date de susţinători în campania candidatului PNL. Utilizatorii erau îndemnaţi să lase mesaje de schimbare, într-un efort de „grass-roots" social. Odată cu aflarea legăturii cu PNL şi fostul Preşedinte, succesul site-ului a scăzut. Drama a continuat cu înregistrarea de către PD-L a domeniului spunesituda.ro şi susţinerea lui printr-o campanie de reclamă outdoor puternică, care a înăbuşit, practic, competiţia penelista. PNL-ul s-a regrupat pe hailarevolutie.ro.
PD-L-ul a fost atacat, în revanşă, cu un număr de site-uri anti-Băsescu, cele mai cunoscute dintre ele fiind pemarecuel.ro, traianbasescu.net (şi .org) şi traianbasescu.ro. Nici Mircea Geoană nu a scăpat de antireclamă, în nufigeoana.ro. Dacă, în cazul site-ului din urmă, creatorul îşi trădează clar preferinţele politice, în cazul site-urilor anti-Băsescu paternitatea este ceva mai greu de dovedit şi, în mod surprinzător, ţine de efortul unei persoane fizice. Domeniul .ro a fost oferit, însă, înapoi campaniei lui Traian Băsescu, după ce apariţia sa a cauzat o adevărată furtună pe internet. Mesajele lui Traian Băsescu erau parodiate şi transformate în "negative". Detaliile tranzacţiei nu au fost mediatizate.
Pe Twitter în piele
Site-ul domnului Geoană este făcut de aceeaşi firmă ca a lui Crin Antonescu, deşi prezenţa online a candidatului PSD a suferit, deja, un facelift. Mirceageoana.ro prezintă mult mai puţine elemente de web 2.0 (Twitter, Youtube etc.) evidente, acestea fiind destul de greu de găsit în josul paginii. Per total, se încearcă o grafică mult mai simplă, trădând, mai degrabă, site-ul ideal al unui politician în afară campaniei şi nu al unui candidat la prezidenţiale. Singurul element grafic care sugerează dezideratul acestui candidat este sigla sa de campanie, care la prima vedere poate să fie uşor confundată cu coarnele unui taur. Problema ţine de managementul campaniei sale online, care este asigurat de mai multe echipe.
Creat pe 6 noiembrie, contul de Twitter deţine 72 de mesaje şi 459 de abonaţi, iar în cel de pe Facebook, 1.535 de fani îl pot privi, stilizat şi, cumva, întinerit, într-o geaca de piele neagră. Prezenţa pe Youtube este, de asemenea, similară cu cea a lui Crin Antonescu, prezentând doar clipurile filmate în campanie şi fără să deţină vreun mesaj dedicat, special, internetului. Contul de LinkedIn are doar 49 de conexiuni şi menţionează că şi-a îndeplinit educaţia la o şcoală numită „North Atlantic Treaty Organization", de care autorul crede că a mai auzit.
Viralul pe sezon de gripă
Peste 140 de bloguri aparţin PSD-ului în internetul politic românesc, cu un număr mult mai mic de cetăţeni fără apartenenţă politică susţinându-l vădit pe candidatul Mircea Geoană, în comparaţie cu Crin Antonescu. În schimb, domnul Geoană beneficiază de o puternică gherilă digitală în favoarea sa, specializată pe clipuri cu potenţial viral. Pornind de la primele mesaje de campanie (aici şi aici), activiştii online pesedişti par să prefere o confruntare directă cu Traian Băsescu pentru candidatul lor. O serie întreagă de materiale video au fost create în acest scop (1, 2). Nici PD-L-ul nu s-a lăsat mai prejos, parodiind călătoria lui Mircea Geoană la Moscova şi făcând reclamă la o scăpare de-a candidatului PSD în Bucovina.
Traian Băsescu se bucură de un site actualizat pentru prima dată de la referendumul pentru demiterea sa, în culori care să-l diferenţieze de fostul sau partid. Este creat de Webstyler, prin GMP. Contul său de Twitter este cel mai nou-creat şi are 697 de abonaţi, în timp ce pe Facebook are 1985 de fani. De curând, echipa de campanie a lansat şi o serie de clipuri, atât în sensul unei campanii serioase (1, 2), cât şi într-o parodiere a câtorva comentatori de la Antene (1, 2). O faţetă interesantă a discursului său „anti-moguli" se observă în crearea unui site dedicat clipurilor din campanie, la un cost astronomic faţă de ce ar fi însemnat un efort similar pe Youtube (gratis). Din aceeaşi categorie s-ar enumera şi clipul cetăţeanului Sandel, varu' cuiva, se pare, care susţine votul uninominal pentru o audienţa care cu greu s-ar confunda cu cea urbană. Gherila portocalie mai enumeră şi o serie de sub-site-uri, cel mai nou dintre acestea fiind romanipentru.băsescu.ro. În plus, câteva echipe dedicate de activişti online (sau postaci) reacţionează punctual la comunicările partidului. Dintre toate partidele, PDL-ul a evoluat cel mai mult în masa de site-uri şi bloguri pe internet, în ultimele luni. Blogosfera portocalie a crescut la 130 de bloguri, iar susţinătorii partidului prezidenţial au dezvoltat o reţea relativ centralizată de resurse online.
Internetul îi iubeşte pe cei mici
În fine, dintre candidaţii partidelor mai mici, o apariţie notabilă pe internet o constituie Remus Cernea. Are 3.540 de susţinători pe Facebook şi 460 de abonaţi pe contul de Twitter, cu 108 mesaje deja înregistrate. Forumul de pe site-ul său este slab populat, deşi, aproape inexplicabil, este pe locul întâi în monitorizarea trafic.ro, la categoria politica. Cei peste 1.500 de vizitatori unici şi zilnici vin, în principal, din surse directe, sugerând o campanie viguroasă în mediul online. Deşi domnul Cernea se bucură de notorietate pe internet, rămâne de văzut în câte voturi se va transforma aceasta în ziua scrutinului.
Sorin Oprescu este candidatul independent cu 69 de mesaje pe Twitter, 459 de abonaţi şi un număr nespecificat de fani pe Facebook (e pagină personală). Site-ul este simplu şi curat, blogul preluând declaraţiile politice ale candidatului fără să crâcnească şi fără prea multe comentarii din partea susţinătorilor. Sloganul său cu „Hai România!" îi asigură şi 433 de prieteni pe Hi5, la vârsta de 58 de ani. Prezenţa sa online este departe de ceea ce a însemnat pe internet şi în realitate candidatul care trimitea buldogul înapoi la stăpânul său, într-un clip video făcut pe genunchi, dar ajuns în raiul viralelor, cu sute de mii de vizualizări.
Tuturor candidaţilor le lipseşte, în mod evident, principalul factor care ar transforma campania pe internet într-o afacere profitabilă şi, automat, mai serioasă: strângerea de fonduri pentru candidaţi prin acest mediu, într-o manieră directă. În acelaşi timp, majoritatea candidaţilor şi-au creat prezenţe online care folosesc tehnologiile de comunicare aferente, deşi practica tinde să ducă lipsă de vreun aflux conştient şi entusiast de votanţi. În ciuda sloganurilor gen „E în puterea noastra" sau „Romania bunului-simţ", idei care, în mod normal, ar trebui să transmită impulsul de unire sau coalizare, practica alegerilor curente arată că echipele de campanie ale candidaţilor preferă atacurile şi dezinformările pe internet. Procesul devine, în esenţă, o procedură de întărire a bazelor de votanţi ale fiecărui partid şi nicidecum o punere în practică a sloganelor electorale.