După contestaţia PSD, eşecul negocierilor cu PNL şi formarea unei majorităţi parlamentare, fie ea şi fragilă, Traian Băsescu începe să-şi împartă victoria din 6 decembrie. Întâi oamenii de încredere din partid şi aliaţii politici. Vor urma sponsorii şi alţi susţinători. La fel s-ar fi întâmplat, cu alţi actori, dacă preşedinte ar fi fost ales Mircea Geoană. Ceea ce ar trebui să schimbe tabloul e contextul economic, în care slabi manageri şi “deal”-uri păguboase ar înrăutăţi lucrurile.
Oamenii preşedintelui
În categoria “recompense în partid” intră ministerele pentru nucleul dur al lui Traian Băsescu - Elena Udrea, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga. Udrea primeşte pentru a doua oară un minister nou. În 2008 a primit reînfiinţatul Minister al Turismului, iar acum va fi ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului. Despre Udrea, fostă la Turism şi interimar la Mediu, se poate spune fără a greşi că a lucrat, ca ministru, foarte mult la PR. În rest, calităţile ei de manager sunt o necunoscută.
Altfel, se păstrează schema: Videanu la Economie, Berceanu la Transporturi, Blaga - Administraţie şi Interne. Cu numai un an de mandat, Videanu, care a avut, anterior, o trecere fără reuşite vizibile pe la Primăria Capitalei, rămâne la conducerea unui minister-mamut unde s-au amânat, în anii trecuţi, privatizări şi restructurări. Berceanu, care a tăiat, recent, panglica autostrăzii Transilvania, îşi reia mandatul într-o mică criză a înzăpezirilor, pentru care a şi demis câţiva directori din minister. Deşi pot invoca diverse greutăţi, nici Videanu nici Berceanu nu au de bifat în dreptul lor reuşite de management. Mai mult, Radu Berceanu, care a mai fost la Transporturi în Cabinetul Tăriceanu, e unul dintre miniştrii responsabili pentru eterna problemă a drumurilor proaste şi puţinilor kilometri de autostradă.
În aceeaşi categorie, “oamenii preşedintelui”, ar putea intra, dacă e numit la Externe, Teodor Baconski, fost consilier al lui Traian Băsescu. Actual ambasador la Paris, Baconski a avut traseul unui diplomat de carieră. Dacă celălalt nume vehiculat pentru MAE, Bogdan Aurescu, are în spate succesul recent al procesului câştigat cu Ucraina pentru platoul din Marea Neagră, care permite României să înceapă exploatarea gazelor naturale şi petrolului, lui Baconski i s-a atribuit un rol important, ca ambasador la Vatican, în organizarea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România, în 1999.
Aliaţii politici
Cu un Guvern dependent, pentru a avea o majoritate constituită cu ajutorul aliaţilor politici, PDL a trebuit să cedeze din portofolii.
Armata. La Ministerul Apărării va fi probabil instalat un fost PSD-ist, Gabriel Oprea. La suprafaţă, problema lui Băsescu este una de imagine: acum câţiva ani spunea despre Oprea că face parte din „mafia personală a lui Adrian Năstase”, acum el intră în Guvern. Altfel, CV-ul lui Oprea, general, arată un obişnuit al uniformei militare. Dacă anul viitor vor fi bani puţini pentru Apărare, el ar avea de gestionat probleme cu salariile. Parţial, la semnătura lui Oprea se vor afla şi contractele pentru cumpărarea de armament, o „felie” evaluată la peste 1 miliard de euro pe an, însă ministeriatul lui va fi parţial controlat şi de Băsescu, fiindcă ministrul Apărării e membru CSAT.
Cultura şi Cultele. A sărit în ochi, pentru unii, nominalizarea unui ministru maghiar la Cultură, propunere contestată chiar din interiorul PDL, de Cezar Preda, vicepreşedinte al partidului. Kelemen Hunor, cel propus, a mai fost secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor, însă riscul identificat de Preda se referă nu la sectorul “cultură”, ci la “culte”, unde, spune politicianul din PDL, există un parteneriat cu Biserica Ortodoxă. Cum ortodoxia a avut, în acest an electoral, subvenţii-record, rămâne de văzut cum va fi sub ministeriatul unui partid ne-ortodox. La propriu.
Sănătatea, Mediul. Preluate tot de UDMR, aceste portofolii sunt săbii cu două tăişuri. Pe de o parte sunt licitaţiile (la Sănătate) şi fondurile europene (la Mediu), deci un control asupra banilor. Pe de alta, răspunderea pe două domenii care merg foarte prost, cu efecte imediate în cazul celui sanitar.
Sponsorii şi noile tendinţe
Potrivit unui articol publicat în octombrie de Săptămâna financiară, tendinţa în materie de sponsorizări politice constatată la parlamentarele din 2008 a fost jocul la mai multe capete, cu alte cuvinte, donaţii către mai mulţi competitori. De asemenea, oamenii de afaceri au ales să doneze bani ca persoane fizice, numele firmelor neapărând, astfel, în dreptul vreunei formaţiuni sau a alteia.
Pentru prezidenţialele din 2009, apariţia numelor sponsorilor şi a cifrelor e prematură, urmând ca listele să fie publicate în Monitorul Oficial de abia anul viitor. Experienţa anilor trecuţi arată că în documentele oficiale nu au apărut numele marilor sponsori, cu sumele aferente. Banii circulă fără a fi înregistraţi nicăieri – fiind dăruiţi „cu sacoşa”, iar, în altă situaţie, se practică trocul: firmele prestează servicii în campania electorală. În ambele cazuri, se vorbeşte despre recompense sub forma unor contracte pe bani publici sau de alte înlesniri.
Licitaţii şi contracte publice în preajma alegerilor
Între cele două tururi de scrutin, Loteria a intenţionat să acorde un contract de 27 de milioane de euro pentru „rebranduirea” agenţiilor loto, ceea ce echivala cu 40 de mii de euro pentru fiecare locaţie. Suma a fost considerată aberantă de specialişti. În urma articolelor din presă, licitaţia a fost blocată.
O licitaţie pentru crearea unui sistem integrat de mediu de 20 de milioane de euro, la Ministerul Mediului, s-a împotomolit între cele două tururi de scrutin, Elena Udrea, interimar, fiind acuzată că încerca să o direcţioneze.
Pe lista câştigătorilor de contracte publice, în perioada alegerilor a apărut Intrarom (soluţii de securitate), vechi sponsor al PD, care a câştigat, împreună cu o altă firmă, SIVECO, un contract de 10 milioane de euro pentru informatizare, la Ministerul Economiei, potrivit unui anunţ postat pe e-licitatie.ro.
Administraţia Portului Constanţa, condusă de un membru PDL şi subordonată lui Radu Berceanu, a atribuit un contract de furnizare a energiei unei firme care a sponsorizat PDL în 2008, Elcomex, a scris Academia Caţavencu.
O altă firmă legată de un sponsor PDL, în care asociat a fost şi analistul Bogdan Chirieac, a câştigat recent, un contract de 6 milioane de euro la Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În toamnă, dublarea unui contract evaluat iniţial la 130 de milioane de euro - pentru cumpărarea de computere destinate elevilor, susţinută de Ecaterina Andronescu, ministru al Educaţiei (PSD) - a fost blocată de parlamentarii PDL, potrivit Adevărul. Contractor era firma SIVECO, implicată în mai multe scandaluri legate de contractele publice.
Marile business-uri şi politicul
Roşia Montana, Spiru Haret, RAFO, Petrom, lucrările de infrastructură sunt afaceri mari care, în mai mică sau mai mare măsură, au de-a face cu schimbările politice.
Universitatea Spiru Haret, un business cu un profit de 48 de milioane de euro în 2008, a achitat, potrivit evz.ro, publicitate în presa locală pentru susţinerea lui Traian Băsescu la 6 decembrie, iar cel care a intermediat relaţia ar fi fost Gabriel Oprea, acum propus ministru. Universităţii i-a fost retrasă acreditarea în cursul verii, în ministeriatul Ecaterinei Andronescu. În ianuarie, contestaţia depusă de Spiru Haret se judecă pe fond în instanţă. Nu se ştie cât de mult va conta sponsorizarea lui Băsescu în relaţia Universitate-MEC, însă, dincolo de actele oficiale, Spiru rămâne cu reputaţia unei „fabrici de diplome”.
O afacere care pare a se debloca după alegeri e „Roşia Montana”. Mina de aur din Apuseni, concesionată firmei canadiene „Gabriel Resources”, a atras dispute politice întinse pe ani de zile, fiind susţinută de politicienii PDL. Ceilalţi, plus ONG-uri, au declarat că mediul va avea prea mult de suferit. Adriean Videanu, ministrul Economiei, a spus, însă, că susţine începerea proiectului, care valorează câteva miliarde de euro, fiindcă preţul aurului creşte. Dacă va câştiga argumentul economic ori cel privind natura, urmează să decidă şi UDMR, care are portofoliul Mediului.
Un alt business împins spre deblocare este RAFO Oneşti. Rafinăria e deţinută de investitori ruşi, în spatele cărora s-ar afla un personaj controversat, Mihail Cernoi. În toamna acestui an, Traian Băsescu a fost în vizită la RAFO, apoi Guvernul a hotârât să garanteze un împrumut de 330 de milioane de euro pentru RAFO. Argumentele sunt că e nevoie de RAFO pentru un lanţ petrochimic RAFO-Oltchim-Arpechim şi că sunt salvate câteva mii de locuri de muncă. Istoria rafinăriei e veche şi se leagă de o decizie a lui Adrian Năstase, de a aproba achitarea datoriilor uriaşe ale rafinăriei, provocate de fraude ale unor apropiaţi PSD, din bugetul de stat. Ulterior, Theodor Stolojan a fost un susţinător al RAFO, iar firma familiei liderului local PDL Gheorghe Ştefan a avut o relaţie de afaceri cu rafinăria.
Din aceeaşi zonă, a petrolului, între Petrom şi statul român sunt discuţii pentru ca Ministerul Economiei să investească o sumă, probabil 400 de milioane de euro, în compania controlată de austriecii de la OMV. Aceşti bani ar fi pentru majorarea capitalului social, statul român deţinând, acum 20 la sută din firmă.
Mai mult depind de politic companiile româneşti de drumuri. Pentru infrastructură nu au fost cheltuiţi toţi banii prevăzuţi în acest an. În zona acestor afaceri, banii se împart între companiile europene şi cele româneşti – „regii asfaltului”. Starea drumurilor şi preţurile kilometrilor construiţi rămân motive de nemulţumire, tăierea unor panglici în campania electorală fiind o acţiune de imagine şi atât. Ce noi datorii au politicienii faţă de aceste firme vom afla în anii următori.