Saptamana trecuta ma apucasem sa scriu o ciorna despre turism, despre cum e el promovat si de ce. M-am oprit din scris razand de turul hergheliilor, ultima propunere pentru binele turismului bastinas. In plina sarbatoare a micilor vanghelisti, m-am intalnit cu niste prieteni, sa facem si noi gratarele noastre, separate si discrete, inca mai cred ca gratarul e o chestie de familie, pentru timpul petrecut cu apropiatii, nu una de imbuibat electoratul, dar asa sunt eu, un defazat fata de doctrine. Sa revin, insa. La discutia despre turism pe care am avut-o in week-end. Unul dintre amicii mei, un apucat, care se uita la toate talk show-rile si la toate jurnalele de stiri, se distra copios despre cum sunt promovate asa numitele grupuri de interese. Alea care au terenuri pe unde se construieste, cica, noua Vama Veche, care au hoteluri ramase in paragina, care, mai nou, au ceva caluti si nu ii calareste nimeni. Nu-s adeptul teoriei conspiratiei, dar amicul meu a luat-o cu povestea despre turism de la “Eterna si fascinanta Romanie”, primul tun gigantic dat pe tema asta, pana la tot felul de increngaturi ale biznisurilor baietilor destepti, trecand prin interventii pesediste in turismul la sat, asta de pe vremea guvernarii 2000-2004. Mi s-a taiat elanul sa mai iau la misto imnul de doar 10.000 de euro despre Romania, mereu surprinzatoare, mai ales ca, daca doar 15% din conspiratiile si mismasurile povestite la gratar sunt reale, suma e derizorie fata de profiturile care se fac din asemenea prosteli nationale.
Azi dimineata ma apucasem, totusi, sa termin ce am scris si, acelasi prieten carcotas mi-a trimis un mail. suntem-cu-200-de-ani-in-urma
Ce sa mai zici, in asemenea conditii… Ce turism, ce caluti. Mai bine, cu caruta. Si asa le rezolvam pe toate..