Wednesday

Următorii paşi după ieşirea din "balonul" electoral

Traian Băsescu a câştigat şi competiţia la voturi nule, fiind validat ca preşedinte, ceea ce înseamnă că se dă startul formal al negocierilor de formare a Guvernului. Sunt deja semne că dezbaterea publică se va concentra, ca şi în campanie, pe jocuri politice şi combinaţii de culise, scopul imediat al învingătorilor fiind de a forma o majoritate sigură, iar al perdanţilor-după necesităţi:
la PSD supravieţuirea, la PNL găsirea celei mai bune oportunităţi. Ieşirea din „balonul” electoral începe în aceeaşi zi în care un sondaj Eurobarometru arată că două treimi din români considerau în urmă cu câteva luni, raportându-se la criza din economie, că „răul de abia urmează”. Lipsa de încredere în funcţionarea democraţiei în România era de 80 la sută, şi asta înainte de campanie, o perioadă critică în care politicienii au accentuat pe orice, mai puţin pe soluţii anti-criză. Acestea sunt premisele. Ce urmează?

“Dacă am fi răutăcioşi, putem spune că am pierdut 1,5 miliarde de euro (n.r. tranşa FMI), iar băncile aproape au epuizat linia de credit pentru România, ca să constatăm că am rămas tot cu Traian Băsescu la Cotroceni.” Citatul, pe care-l redăm aproximativ, îi aparţine lui Iulian Iancu, parlamentar PSD, provine de la la o emisiune televizată, şi poate fi privit atât ca o critică din interiorul PSD, cât şi ca pe o simplă constatare a eşecului, bazată, de luni pe un rezultat sigur.

În politică: un câştigător, culise, negocieri

Băsescu a câştigat şi la numărarea voturilor nule, iar Curtea Constituţională a respins contestaţia partidului lui Geoană, care cerea un „tur trei” al alegerilor, acuzând presupuse fraude masive la 6 decembrie. În rest, lucrurile sunt neclare: PNL ar vrea postul de premier pentru a face majoritate cu PDL, cei din PDL vor, logic, să ia partea câştigătorului numind ei şeful Cabinetului. În PSD, prin campania anti-fraudare, Mircea Geoană n-a făcut decât să amâne o explicaţie pentru că a scăpat o victorie pe care o avea în mâini. În plus, un filmuleţ, neexpertizat, cu Geoană primind un teanc de euro pentru a securiza unei doamne un loc eligibil în Parlament în 2008, a apărut în aceeaşi zi cu înfrângerea de la Curte, semn că preşedintele PSD a ajuns o ţintă, nu se ştie însă din ce direcţie.

Ce cred contribuabilii, ce spun finanţiştii

Incertitudinea politică, poate atractivă ca şi competiţie pentru media, perpetuează orice mai puţin o senzaţie cât de mică de siguranţă. Într-un Eurobarometru făcut înainte de alegeri, 66 la sută dintre români credeau că din punct de vedere al şomajului, răul de abia urmează.

Pe de altă parte, proiecţiile apocaliptice atotprezente în ultimul timp sunt temperate în mediul financiar-bancar, unde, conform Hotnews,  argumentele că situaţia nu e aşa de grea sunt:

    creşterea preţurilor n-a fost zguduitoare
    cursul de schimb nu a explodat, aşa cum se aştepta, şi nici şomajul.
    deficitul bugetar, diferenţa cheltuieli-încasări, n-a fost uriaş.

Faptul că Guvernul a strâns cureaua – probat, de exemplu, prin aceea că pentru infrastructură sumele alocate au scăzut de la 10 miliarde de euro la 8,4 miliarde de euro (date capital.ro), din cauza scăderii încasărilor bugetare – a dus la închiderea unor afaceri, iar analiştii se îndreaptă dacă efortul de a strange cureaua în 2009 va influenţa în bine 2010. Totuşi, nimeni nu riscă o prognoză, fiindcă toată lumea aşteaptă decizii ale unui Guvern, oricare ar fi el.

În căutarea unor compromisuri

O delegaţie a Fondului Monetar Internaţional se află deja la Bucureşti, oarecum în anonimat raportat la rolul salvator cu care e creditat fondul. Fiindcă n-a avut cine să treacă bugetul, din cauza crizei politice şi apoi a alegerilor, FMI a amânat tranşa de 1,5 miliarde de euro pe care ar fi trebuit să o acorde României. Conform Mediafax, FMI aşteaptă să negocieze cu un Guvern în luna ianuarie. Tranşa întârziată de la FMI e parte a unui pachet de finanţare externă de 20 miliarde de euro, de la FMI, UE, Banca Mondială şi BERD.

Ca să primească banii de la FMI, autorităţile române trebuie să reducă cheltuielile bugetare, să crească taxele-dacă e nevoie, să nu mai facă datorii, să concedieze din angajaţii statului, să micşoreze cheltuielile companiilor de stat.

    Cota unică de impozitare are o soartă incertă, FMI propunând, la un moment dat, creşterea ei. Traian Băsescu a declarat de mai multe ori că susţine menţinerea ei, iar, anterior, în decembrie 2008 PDL a susţinut-o în cadrul coaliţiei cu PSD. În cazul unui Guvern cu PNL, cei din PDL vor fi colegi cu cei mai aprigi susţinători ai cotei unice.
    Despre o singură taxă se ştie că va rămâne ca până acum: impozitul pe venitul microîntreprinderilor, de 3 la sută. Cei de la Finanţe au declarat că va fi menţinută, prin modificarea Codului Fiscal, după ce va exista un Guvern. Codul Fiscal prevede eliminarea impozitului micro, la 1 ianuarie 2010.
    Impozitul forfetar. În timp ce Băsescu a declarat înaintea campaniei că este de acord cu menţinerea acestuia, PNL susţine eliminarea acestei taxe, introduse în primăvară de ministrul Finanţelor Gheorghe Pogea.

Variantele discutate în ultimele luni pentru reducerea cheltuielilor au oscilat între concedierea unor bugetari, mărirea taxelor, micşorarea numărului de agenţii de stat. A concedia sute de mii de bugetari ar fi o măsură logică din cauza supradimensionării aparatului birocratic, dar ar crea o problemă socială în plus; mărirea taxelor ar duce la evaziune fiscală; reducerile la agenţiile de stat n-ar reduce, singure, problema.

Formarea unui Guvern stabil, complicată încă de după alegerile parlamentare de anul trecut, va avea, astfel, de găsit compromisul între cei cu venituri mici, cei cu venituri medii, clasa de business, lucrători în birocraţia menţinută de toate guvernele timp de 20 de ani, membri de partid plantaţi în agenţii neproductive, clientela şi sponsorii de campanie şi, nu în ultimul rând, o instituţie financiară internaţională deloc interesată de acte de caritate. Rămâne de văzut mai degrabă cine va pierde mai puţin decât cine va avea de câştigat.