Revin dupa o scurta pauza si ma bucur ca in dictionarul limbii romane, la capitolul “mari realizari ale politicii pedele” a mai aparut un cuvant: RIDZIPIREA. Aceasta este forma contemporana a batranului verb “a risipi”, la fel cum pluralul de la “succes” a devenit “succesuri”, sub bagheta magica a Elenei Basescu. Ridzipirea este actiunea de a face praf banii publici (minim jumatate de milion de euro intr-o singura luna), actiune care nu are nici un fel de consecinte. Pur si simplu, aruncam banii sau ni-i indesam in buzunare prin intermediul unor firmulite de apartament, sau facem campanie pentru fiica presedintelui si, pentru ca suntem MINISTRU al lui Traian Basescu nu ni se intampla nimic.
Poate sa faca Tolontan clabuci scriind cum s-au praduit sutele de mii de euro, si restul presei la fel, ca legea, doamnelor si domnilor, se va aplica dupa ce Camera Deputatilor va reusi sa dea un vot pe raportul despre ridzipirea banilor. Si cum deputatii se aduna pe la sfarsitul lui iulie (aia de nu au concediu sau alte treburi), demisia ridzipitoarei e o utopie. Si, da, utopia este inca un cuvant care isi pastreaza si sensul si forma cand se refera la politici corecte ale guvernantilor.
Iar eu nu vreau sa imi ridzipesc timpul si energia cu mizeriile produse si propovaduite de actualul guvern. Iete asa!
Iar eu nu vreau sa imi ridzipesc timpul si energia cu mizeriile produse si propovaduite de actualul guvern. Iete asa!